biroul de creditare e pa-pa-pa-pa
care va sa zica… omu’ care ia cu imprumut bani pe motiv ca e disperat, pleaca in periplu prin africa, venezuela, cuba buba ….. DAR, daaaaaar! nu a uitat ca are o datorie care dateaza de acum un an catre alt om care uneori nu’si permite sa plece in “periplu” pana la doctorul din orasul de domiciliu. WTF???
toata viata mea am fost atat de proasta incat sa dau bani cu imprumut absolut oricand si absolut oricui avea nevoie, ba chiar absolut orice fel de suma care se incadra in suma economiilor mele. ideea era ca oricum nu era o suma colosala cu care as fi facut cine-stie-ce si nu stateam in banii aia. sumele variau intre 100 si cateva mii de ieuroi. de ce sa nu ajuti un om la greu?
cu extrem de mici exceptii (mai exact DOUA din…… 20), “omul la greu” avea urmatorul comportament tipic:
- “nu a uitat”, desi relaxarea si nonsalanta lui/ei ar fi demonstrat contrariul
- oameni ocupati tare, greu de gasit. dupa 6 luni de gratie, ii mai cauti inca 6 luni.
- nimeni nu stie nimic de ei, parca au disparut in alta dimensiune
- dupa 1-2 ani, reusesti sa dai de ei si totul se confirma: nu uitasera de datorie, au fost foarte, foarte ocupati si au fost intr’o alta dimensiune (calatorii, cluburi, etc).
e absolut incredibil cum toti oamenii care iau bani cu imprumut se comporta exact asa! azi mor de foame, maine, dupa ce se vad cu sacii’n caruta, se sparg in figuri si uita de datorii. sunt io nebuna? invidioasa?
este peste puterea mea de intelegere. acestea fiind zise, biroul meu de credite se inchide definitiv. poa’sa saraaaaa, poa’sa moaraaaa! pa.
hmmm…deranjez intr-un moment nepotrivit?
Venisi, deci…Am ok-ul de la “gazdoi”. Te bagi?
sa refulez si io.
se mai poate si invers. o prietena m-a imprumutat 10 lei acu vreo 2 saptamani (in contextul in care un prieten de-al meu uitase sa plateasca consumatia si eu n-am avut suficient sa acopar si pentru el) si ieri a venit sa si-i recupereze. dupa ce i-am dat, cica “nu vii cu mine sa mancam?”. nu, oricum nu mai aveam bani. dar mi se pare aiurea. putea sa zica hai sa ne vedem si nu uita de aia 10 lei, nu sa vina sa si-i ia asa, ca si cum vai, sa fie sigura ca si-i recupereaza.
si mi se pare misto, ca imi aduc aminte perfect cum ne-am intalnit odata si a uitat sa plateasca partea ei de consumatie si nu i-am zis niciodata nimic. ma rog, unii merg mereu dupa interesul lor.
a propos. am şi eu nevoie de vreo doă sute dă euro.
ţi-i dau.. prin toamnă, aşa.
@Cougar – in primul rand se zice “ieuro”. in al doilea rand, daca ai nevoie de doo sute dă ieuro, poti sa schimbi vreo 260 dă dolari.
Dar ce te faci cu datoriile alea de nu-s materiale ?
Dupa ce ma voi face fotograf mare si artist, te pun sa vii in studio (imbracata) si sa te pozez (in aceeasi stare de agregare).
Ah, si vezi ca ai o leapsa insipida. Dar nah, mi-am zis sa mai enervez si eu pe cineva.
onorez, onorez:)